Fiecare om e unic in felul sau de a fi.In virtutea acestui fapt, fiecare din noi traieste cu impresia ca ideile sale sunt cele mai bune si cele mai pertinente, ca mintea este expresia individualitatii fiecaruia. Pana la un punct, aceasta perspectiva functioneaza, atunci cand omul lupta pentru a depasi o dificultate, cand isi doreste sa progreseze professional. Sunt insa si situatii cand propriile idei nu intalnesc contextual potrivit pentru a fi exprimate, deoarece persoana care isi doreste sa le emita traieste un sentiment de neadecvare, presiunea majoritatii conducand abodarea discutiei intr-o alta directie .
Noelle Newmann a vrut sa demonstreze ca opinia publica si presiunea pe care o exercita asupra individului in vederea conformarii din punct de vedere majoritar a existat dintotdeauna doar ca sub alte denumiri, fara a se cunoaste mecanismele prin care aceasta actioneaza. Intrucat societatea ii ameninta pe indivizi cu izolarea, iar acestia se tem mai mult de singuratate si marginalizare decat de eroare ca urmare a instinctului de socializare ce caracterizeaza orice fiinta umana, indivizii isi evalueaza concordanta prpopriilor opinii cu cea a majoritatii. Ceea ce este compatibil cu opinia publica, punctul de vedere personal va fi exprimat, in caz contrar va fi trecut sub semnul tacerii.Exista si exceptia care confirma regula, cei 20% dintre indivizi, care alcatuiesc acel “nucleu dur” alcatuit din avangardistii care isi asuma riscul izolarii.
Frica de izolare sociala este mult mai redusa in mediul online. Oamenii se tem mai putin de izolarea sociala atunci cand se afla intr-un grup minoritar din mediul on-line. Spirala Tacerii in mediul online se manifesta in acelasi mod ca in presa traditionala. Si in acest cadru, oamenii se tem de izolarea sociala, de aceea minoritatile tind sa fie reduse la tacere. Din teama de izolare sociala dar si din confort psihic, oamenii formeaza grupuri de discutii cu alti oameni cu pareri convergente, asemanatoare.Astfel, ei nu fac decat sa-si intareasca propriile idei.
De-a lungul timpului Spirala Tacerii a fost folosita pentru explicarea multor fenomene sociale si politice. Aceasta teorie a fost criticata, totusi ea continua sa fie aplicata in comunicarea de masa
Solomon Ash a realizat o serie de experimente in care si-a propus sa demonstreze existenta Fenomenului de Conformism in cadrul Grupului.
Un Grup de 9 persoane au fost rugate sa participle la un experiment despre testarea Mecanismelor Perceptiei.Li s-au prezentat o serie de planse, in stanga cu o linie verticala, numita linie etalon si in dreapta cu trei linii verticale, dintre care trebuiau sa identifice pe cea identica cu linia etalon. Opt din cei noua, erau complicii experimentatorului.Printr-o tragere la sorti aranjata, subiectul evaluat este ales sa isi exprime ultimul punctul de vedere.
Primele doua incercari din cele 18 se deruleaza firesc, apoi complicii incep sa ofere raspunsuri gresite in privinta perceptiei.Subiectul se blocheaza, neaga evidenta si le da dreptate, adoptand raspunsul complicilor experimentatorului in 37% din cazuri. Din cele 123 de persoane care au fost supuse experimentului lui Ash, doar 29 nu s-au lasat influentate de presiunea Grupului si nu au comis erori, adica mai putin de 23%. 1/3 din subiecti 32% , sub presiunea Grupului au indicat raspunsuri gresite la mai mult de jumatate din intrebari, de unde s-a concluzionat ca exista o puternica tendinta spre conformism. Trasaturile de Personalitate ale subiectilor au facut diferenta, printre ei aflandu-se si persoane care au refuzat sa se conformeze, in timp ce altele au preferat sa-si nege propriile simtiri decat sa faca nota discordanta cu Grupul.
Importanta izolarii a fost demonstrata in acest experment.Daca in Grupul de studiu este introdus un al doilea subiect naiv, influenta Grupului scade de la 32% la putin peste 10%. Daca un complice furnizeaza raspunsul corect , inainte ca subiectul supus experimentului sa se pronunte, rata de influentare scade pana la 5,5%. Odata demonstrata unanimitatea, Ash si-a propus sa vada daca dimensiunea Grupului influenteaza procentul de 32%. Conformismul maxim se atinge atunci cand avem trei complici si un subiect supus experimentului, dupa care sporirea numarului complicilor nu mai infuenteaza decizia subiectului evaluat, intervine detasarea.
Procentul raspunsurilor eronate se dubleaza din partea subiectului naiv, daca se va introduce in Grupul de complici o persoana cunoscuta si apreciata. Daca experimentatorul ca autoritate aproba raspunsurile gresite, procentul de influentare aproape ca se dubleaza ajungand la 62%. Subiectul a incercat sa aleaga raspunsul gresit care se abatea cel mai putin de la solutia reala si mai putin cel indicat de Grup. Alegea raspunsul cu gradul de eroare cel mai mic ca solutie de compromis.
CONCLUZII
• Oamenii sunt mai influentabili decat s-ar crede si decat le-ar place lor sa creada
• Exista o presiune a Grupului, oricat de eterogen ar fi acesta, conditia este ca acest Grup sa existe
• Presiunea Grupului are efect atunci cand exista unanimitate, in lipsa coerentei Grupului, individul isi va gasi curajul liberului sau arbitru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu